Nu Ne Mai Spionati

Cipurile încorporate în paşapoartele biometrice şi în actele de identitate pot conţine substanţial mai multe informaţii faţă de simplul cod de bare, pe care îl încorporează şi îl înlocuiesc. Nu există nici o garanţie că pe lângă nume şi adresă, nu vor fi trecute de pildă şi datele medicale, cazierul persoanei, anumite tulburări de care suferă, detalii despre alte persoane din viaţa sa, despre evenimente la care a luat parte, ori chiar opţiunile sale politice sau religioase. Acest minuscul cip este dosar electronic la purtător, pe el putând fi adăugate sau şterse orice fel de date, de la distanţă şi la bunul plac al supraveghetorului. Deşi încă se folosesc în paralel, se urmăreşte înlocuirea treptată a codului de bare prin cipul electronic, probabil cu păstrarea sistemului de citire prin repetarea cifrei 6.
Informaţiile conţinute pe cipurile pasive pot fi citite de la 10 metri distanţă17, fără ca purtătorul să-şi dea seama şi fără consimţământul său, iar cele de pe cipurile active, dotate cu antenă de emisie, chiar până la 100 metri18, în funcţie de puterea aparatului de citire. De exemplu un scanner aflat la aeroport va citi de la depărtare datele de pe cipul din paşaport fără ca titularul să ştie, chiar cu actul în buzunar. Securitatea informaţiilor este extrem de fragilă, orice persoană cu puţine cunoştinţe şi aparatură putând intra în posesia lor. Paşapoartele biometrice produse în Marea Britanie au fost fraudate în 48 de ore19 de la intrarea în circulaţie, iar cele americane, care oficial puteau fi citite doar de la distanţă mică, de câţiva centimetri, au fost supuse unui experiment de citire de la peste 10 metri distanţă20. Aparatele de citire – scannerele – pot fi montate în orice încăpere, nu doar în instituţiile publice avizate, spre exemplu într-o şcoală, într-un magazin, într-un birou, încadrat în tocul uşii sau în tavan ori în aparatul de aer condiţionat. Datele oricărei persoane care are la ea actele de identitate – carte de identitate, permis auto, paşaport – pot fi citite instantaneu şi încorporate într-o bază de date, iar cipurile avansate pot înregistra şi sunetele din jur21. Aplicaţiile sunt practic nelimitate. Fie că ne aflăm la serviciu, la cumpărături, la spital sau în orice alt loc, nu ne dăm seama când suntem scanaţi. Cipul poate emite un semnal de localizare a posesorului22, asemănător sistemelor GPS, şi poate fi urmărit constant de către o staţie terestră. Dacă telefoanele mobile sunt urmărite oriunde dintr-un satelit, să ne închipuim ce poate face un satelit când e vorba de un cip ce poate primi şi transmite informaţii şi care conţine mult mai multe date personale decât un telefon mobil.
Printre avantajele prezentate de cei care implementează sistemul microcipurilor se numără securitatea sporită a persoanei, combaterea infracţionalităţii, prevenirea fraudelor. În realitate am văzut că noile acte biometrice sunt mult mai uşor de fraudat, iar fragilitatea sistemului de date creşte numărul de infractori potenţiali. Între un act de identitate cu foi şi cu elemente grafice imprimate şi unul cu circuite electronice cu informaţii codate, întotdeauna va fi mai uşor de fraudat cel din urmă. Dacă înainte existau câteva cazuri de furt de identitate la 1.000 de oameni, acum o singură persoană cu aparatură corespunzătoare poate citi şi descărca datele tuturor celor 1.000 de oameni. Unde este securitatea? La fel şi dacă vorbim de bani lichizi şi bani electronici, a căror securitate este mult mai fragilă. E mai probabil în zilele noastre să ne golească cineva banii din cont prin operaţiuni informatice, decât să ne deposedeze de bani lichizi prin tâlhărie.
Un studiu efectuat de The Identity Theft Resource Center arată că în anul 2008 cazurile de pierdere a datelor şi de accesare neautorizată au crescut brusc, cu 47%, faţă de 200723. Astfel, din datele publice privind pierderea datelor personale în SUA, rezultă 251.175.706 de înregistrări pierdute sau accesate fraudulos începând cu ianuarie 2005, fiind implicate companii binecunoscute (Eastman Kodak, FedEx), unităţi de învăţământ, unităţi de control al sănătăţii publice şi spitale, servicii de utilităţi publice24.
În august 2008, o companie privată din Marea Britanie a pierdut datele despre 10.000 de infractori şi 84.000 de deţinuţi şi 30.000 de înregistrări din registrul naţional al Poliţiei. BBC estimează că în perioada ianuarie-aprilie 2008, s-au pierdut informaţii confidenţiale ale aproximativ 4.000.000 de cetăţeni ai Marii Britanii25.